de când am plecat
mama își așază noapte de noapte
câte-un lucru de-al nostru sub pernă.
ea nu poate dormi nu poate să cadă la pace
cu ziua care-a trecut cu somnul care vine
dacă nu are sub pernă o bluză roșie-a Elenei
fularul Danielei
o cămașă de-a mea.
știu că mama ne duce dorul când plecăm
știu că plânge pe ascuns
ținând în brațe hainele noastre
lipindu-le de obraz, mirosindu-le
iar atunci sufletul îmi devine în piept
o roată mare de foc în stare să topească
toți ghețarii din lume.
noapte de noapte
mama-și așază cu grija cuibărită în gesturi
hainele noastre sub cap
să fie sigură că suntem bine
că veghea ei ne păzește de orice nebun
de orice boală de orice armă de orice demon
de orice stea căzătoare.
știu că acum două săptămâni după botezul nepoatei mele
botezul îngerașului Danielei
știu că mama i-a cerut o scufiță
și acum doarme cu ea sub pernă
știu că la fel va face și pentru copiii Elenei
pentru toți nepoții așa încât perna ei
va deveni din ce în ce mai înaltă.
ea va înainta în vârstă va înainta în griji
va înainta în rugăciuni
știu că toate lucrurile noastre
sunt păstrate și împăturite cu grijă în șifonier
știu că datorită acelei perne din ce în ce mai înalte
eu merg acum prin lume ferit de orice boală
de orice armă
de orice demon.