întâlniri sub semnul nerecunoașterii
ciudate atingeri de amintiri
adiere cu gust de îndepărtată mare
deșertul ce-l trec prea bine-i cunoaște măsura

ce se-ntâmplă cu noi
risipirii atât de ușor răstignindu-ne
îngeri triști prea adesea
pe umerii altora
ducem lumina

dar vezi…….
vine noaptea....și-n jur nu-mi e nimeni
iar tu... cât de singur îți ești
ceva-ntre noi se ridică
și nu mai știi încotro s-o pornești
zidul acesta
cu putere de trăznet
în scrum ne preface-ncercarea iubirii
și iar ni se face târziu...
și iar ne rotim a plecare...
pe cărarea ce urcă spre stele...
doar că azi
strâns în pumn țin lumina din tine
poate-n cer va rodi
o cometă din mine...