zvârli țigarea
în urmă
noaptea suna a răcoare pe șira spinării
doar ședeam
ascultând
mașinile care treceau
dispărând printre dealuri
fără încetare

mă uitam pentru prima oară cu adevărat la o fată
era desculță
și mică într-o rochiță șuie
2 fâșii de cer mă uitam în 2 fâșii de cer
s-au spus multe povești unele nostime câteva triste
lucruri simple
mici

ce visa numai ea știa
asta aveam să aflu și eu
mult mult mai târziu
cum priveam
un șir nesfârșit de porumbi
mai înalți ca mine
tăcuți mai tăcuți ca mine
nici un glas nici o mișcare
așteptând să se nască
o imagine
rătăcită în mijlocul lanului

ți-aș fi spus o poveste
nu un vis
pentru că visele se rup în lumina dimineții
așa cum cineva îți rupe în două
inima

presupun că era ceva frumos totul
pentru că m-am trezit zâmbind
acum știu
că
ai să mai vii în lumea mea