Destin

Trecător prin viață, călător prin vise,
Umbre și iluzii ce se nasc și mor.
Totul e vremelnic.Ușile deschise,
Se închid cu-n scâncet lung,sfâșietor.

Rând pe rând îmbracă arămiul toamnei,
Toate care-odată au fost verzi și vii,
Aprig,gerul iernii spulberă cu stele,
Troienind visarea foștilor copii.

Azi,doar gura sobei deapănă povestea,
Încâlcită-n taina limbilor de foc,
O poveste scrisă, sau nescrisă poate,
Tălmăcită-n graiul anilor de joc.

Lung privești oglinda,martor ce nu minte
Și-ți răspunde aspru unei întrebări,
Timpul ce nu iartă, depănându-și firul,
Þi-a strâmtat cu-ncetul vechile cărări.

Câte idealuri, planuri și speranțe
Ai clădit cu truda unui sclav în lanț
Și-ai bătut zadarnic, doar la uși închise,
Negăsindu-ți plată nici măcar de-un sfanț.

Pagini încărcate, doar cu puncte,puncte;
Iar finalul cărții fără un cuvânt,
Îl aștepți zadarnic,nimeni n-o să-l scrie,
Nici măcar pe piatra-ți rece de mormânt.