Îngerul meu nu se mai roagă.
acum el rezolvă integrame și citește reviste de modă,
își spală în baie singura cămașă albă,
clătește ligheanul de plastic,
bea dintr-o sticlă de vodkă.

îngerul meu rupe filă cu filă o carte de psihanaliză,
se gândește la Tatăl ceresc, sever și încruntat,
la grădina Edenului: iat-o, aproape, aproape,
înconjurată de un zid de cărămidă.

Îngerul meu își prinde pletele soioase cu o agrafă,
se apropie de aparatul de radio,
îl ia în mână, își lipește urechea de difuzor,
caută pe frecvențe buletine de știri.
un crainic blazat îl anunță că bătrânii din azil
au murit intoxicați de bomboane,
că în rai bate vântul, iar la Nistru e vreme de plajă.


Eu joc dame pe calculator,
îl urmăresc, stau la pândă
îngerul meu mă așteaptă pe mine,
iar eu îi șoptesc: „Nu, nici de această dată”.