E cimitirul ca o sarbatoare
Cand suflete cad cu amurguri
E noapte cruda fara felinare
Iar mie-mi cresc pe crestet muguri…

Doar rasaritul mai trezeste
Cand ceilalti dorm neputinciosi
Vreo libertate cu miros de peste
Sau vreun Iisus cu pantofi rosi…

E cimitirul ca o sarutare
Cand strazile n-au nici un nume
Iar tu te-ascunzi ascultatoare
Ba in morminte ba in lume…

Doar eu intr-un oras-fantoma
Cand ceilalti nu imi dau dreptate
Doar eu si o senzatie de voma
Intr-un oras mort de non-fapte…

Mi-e cimitirul loc natal
Cand adevarurile-s moarte
Iar eu raman un cantec pal
Al rastignirii pe la spate…