In momente de liniște...
Și dulce solitudine,
Când pânze de păianjen,
In jurul inimii se țes...
Mă intreb ... mai există
Izbândă de frămantarea ,
Sufletului singuratic?
Crampe de nervi ,
Și fulgere de mânie vin
Și pleaca in mintea mea...
...Un vacarm de gânduri,
Imagini și sunete imi bombardeaza
Sufletul plăpând...

...Oare am ajuns sclav propriei
Cugetări?
Sau e doar piedica ce precede
Transcendența?

Spasmele sufletului...
Se extind...ca ciuma in trupul meu,
Tânăr...
Simt cum mă desfac...
Cum ard...
In iazul de foc al..
Nebuniei ...
Slab,din ce in ce mai slab,
Neputincios...liber in bătaia Crivățului...
Credintei că mai sunt liber...

Vulturii...
Mi-au ciugulit hoitul...
Alb...
...Incă mă simt ,
Separat, in fiecare părticică...
Ruptă din mine...
Nici voce , nici maini,
Sa cer cel mai desperat ajutor!
Indurare...
Trezește-mă din acest cosmar drăcesc!