vântul îmi leagănă părul
o dimineață albastră în parc
iubitei îi sărut dorul
toamnelor frunzei de arc

a mai coborât o zi
în inima mea se plimbă
razele soarelui păli
chipul ei de muribundă

pe margine de bancă abandonată
în lemnul ce-i împacă gândul
i-aștept suflarea promisă
a buzelor calde ce-o bate vântul

vântul îmi leagănă fruntea
„iubitule adormi ușor”
șoptește la ureche frunza
"și îngerii dorm"