Nu mai zic nimic de-acum;
Am primit în dar o carte,
(Dintre tufele de rouă,)
Nu că mi-ar fi greu să-ți spun,
(Un cuvânt vulgar, sau două.)
Dar citesc. Deci sunt pe moarte.

Sângele meu e vâscos
Verde.
Și mi-a luat suflarea, frica.
"Nu-i nimic," spunea Ioana,
"Are să-ți mai treacă gripa."


Ne-au murit, bătrâni, salcâmii
-Între dânșii sta micuță.-
Și mi-e frică să nu afle
Prea curând a lor măicuță.
Fiindcă are să mă-ngroape

La răstimpuri cad în stropi
Niște zile, niște nopți.
Vai! Sărmana ei orfană,
Dintr-o ramură piezișă
A căzut, când la răstimpuri,
Își-așeză în brațe, anul.