ovalul imperfect al feței lui
va deveni și el curând pământ fragil
sub clopotul cel verde își plimbă mările
meduzele și peștii
osia lumii cântecul apasă

trec bărci prin abur zvelt de înserare
spre căi lactee de neînțeles
veghează pierită și trasă la față
doamna cetății cu porfiriu ghioc

cum mai creșteau din tencuiala spartă
flori vinete de febră
un vânt aducător de molimi prin vămi sărace își căuta sorocul
și mugurii mureau pe ram-nainte să se nască

și cum ovalul imperfect al feței lui
va deveni și el curând pământ fragil
aceasta doar doamna cetății și tainicul ghioc
știau prin seara lumii trecând la pas domol