Mă risipesc ochilor tăi
Adunându-mă buzelor tale
Iar din această încrâncenare
Răsare izbăvirea ta.
În lacrima ochilor tăi negri
Mă văd ireală, distinsă.
Totu-i părere
În afară de îngenuncherea ta.
Între noi deja nu mai e poezie
E religie...
Un sentiment profund religios ne acoperă
Când ne dezvăluim goliciunea.
Trăiesc în mintea ta, în liniștea eternității
Pentru ca viața mea "adevărată"
Să fie mai ușoară...