Trec prin sângele tău

Trec prin sângele tău ca și cum aș trece prin noapte
Mai că nu văd nimic... decât niște vreascuri rătăcite în nesomn,
Niște poezii aruncate la umbra unei Luni, ce trecea și ea pe acolo...
N-am înțeles de ce, dar nici n-am întrebat-o

Mai văd niște căderi de seară, puțin fum de țigară,
O doamnă cu o pălărie nonșalantă, își duce mâna prin tine,
Un pahar cu apă pe marginea timpului din care beau toți, așa cum apucau
O dezordine de litere, care mai de care mai extravagantă,

Își lăsaseră cuvintele să doarmă și plecaseră la plimbare.
Era destul de aglomerat, secundele se turteau între ele,
Unele chiar se certau pe un loc în ceas sau prin inima ta.
Iar eu sunt dezvelită, fără tine mi-e frig.



click aici pentru test