noaptea s-a subțiat și a devenit amară,
o înghițitură ne aduce mai aproape
de spărtura din zid unde ne-am dat întâlnire

traversând grădina te arunci la pământ
printre merele rostogolite fără umbră de tristețe,
imaginea se curbează ca un pântece
în care foșnetul îmbată sâmburii

trupul meu îți bea cântecul
din rana spălată de tăcerea lui Dumnezeu