pe ascuns și pe față
cum să nu mă tricotez fără artă?

te aștept dând din coadă
într-un paradis marca Bonita Bananas ( you too are kinda cute)
acolo ne așteaptă
tronurile bandar-logurilor noastre
sculptate din mii de coji.

se termină degetele nervoase
și coniacul
încă nu e noapte pe deșirate
aștept
în zgomot de papuc
cum se aruncă umbra nesimțirii peste acte.
să-nțeleg că a răposat proprietara umbrei?!?
tot ce se poate / tocmai
pentru că
„poatele” include tot? De-aia
o idee ascuțită de lampă
mă descoase.

a aflat, nu-i așa,
că noi ne începem
de la lumina unui abajur.

moștenitorii nesimțirii, niște oportuniști fără scrupule
au început deja să dea bipuri
caută să se căpătuiască, lipitorile.
n-au decât să revendice paternitatea altcuiva
e plină lumea de fraieri (dar
mă-ntreb de unde mi-au luat numărul)

noi,
assembled first lego pieces,
nu mai avem dreptul
la continuarea jocului
ca și cum vom mai fi vreodată la fel
latură cu latură, bucată cu bucată.

am depășit vârsta recomandată pe cutie.