Mi-am așezat mormântul cald, de vise,
Si gânduri, unde s-a închis coroana,
Plângând și amuțind când geana
S-a-nveninat în vremurile scrise.

De cum mi-a inflorit în nări suflarea
De pe veșmântul însemnat de cruce
Iubirea a-nceput să se usuce,
Și-n tainițe a sângerat uitarea.

De sub peluza verde, răsăritul,
L-am admirat ca orișice chilug
Mi-am pus peruca și am eludat ursitul

Și-acum aștept ca bouleanu-n jug
Să mi se dea, ca să-mi urmez sfârșitul,
Un braț de iarbă, dacă nu...un plug.