Perpetuum mobile



Tot trupul mi-e putred, tot trupul mă doare,

Doar pipăi cu mâna prin alba ninsoare,

Golașă, neștiința prin fulgi mi se zbate,

Căci ninge pe lume cu albe păcate –



Nu-i chip să acopar cu mine, o lume,

Și ninge, și ninge, cu nume, cu nume,

Cu fulgi repetând, în ninsori disperate

Aceleași vieți, cu aceleași păcate –



Și ninge, și ninge, și nu poți opri

O clipă, măcar, jocul lor de copii,

Doar simt că-n ninsoare, stă viața să cadă,

O viață ratată, de om de zăpadă –



Și ninge, și ninge, cu oameni, cu vieți,

Păcatele albe fac munți de nămeți,

Și iarnă nu este - doar fulgi de păcate,

Atât de curate , ningând peste toate -