câteodată privesc din afară
încrucișarea de drumuri aride
centrul literei în care mă aflu
trupul care e altul de la o zi la alta
sufletul dând suflet
unor existențe ratate
întruchipând posibili eroi
fiecare modelat
după chipul unor incertitudini
posibile măști pentru eroul din mine

privesc
aici pașii lasă urme în timp
măsoară distanța
de la un anotimp la altul

în depărtare
zgomot de locomotivă cu aburi
vuietul ei consumând stări
și scuipând vieți răsuflate
mă va duce către locul
în care se adună
toți copii și femeile care sunt

pentru că o formă concretă e o moarte intimă