Cu fulgi molatici ninge iar.
E martie și-i baba mea,
Ce-și lasă genele în dar,
Albind cu ele pajiștea.

În zare, plopii văruiți
Se prind în jocul cu zăpezi;
O clipă doar se simt uimiți -
Sub haină poartă muguri verzi.

Dar hâtra mea, de mucenici,
Vrea rostul vremilor să-ntoarcă;
Cu ochiul face spre bunici,
Ademenind feciori la poartă.

De sub cojocul învechit
Le-ntinde câte-un mărțișor,
Să-l poarte-n sân la asfințit
Fecioare pârjolind de dor.

Bătrânii râd - dă chiot baba
Căci, uite ,iar s-a păcălit;
Pe vale s-a topit zăpada,
Brândușele au răsărit.

E martie și-i baba mea,
S-a rătăcit de prin nămeți
Și-n fiecare an cu ea
Alung a vremilor tristeți.