Călător


Din voința deplasării continui,
marinarii poate aflau un sprijin
în ideea regăsirii amurgului patriarhal.

Din pânze, avântul s-a abătut în pescăruși întâmplători.
La cea mai mică stagnare a vântului, băteau din aripi,
de spaima stagnării țipau,
iar când vântul sufla determinat,
își retrăgeau aripile din exercițiu, în somn.

Acum îmi aduc aminte
că în zori îmi șopteai despre o mare prietenie.
Ai certificat intenții comune de bine, cu vorbe trase de păr.




Înainte de viciul întâlnirii


Împrejurarea, prin calitatea elementelor ei
de a minimaliza,
deși se definea
și prin detalii cu abilități de amplificare,
influența tandrețurile mele,
pervertind scopurile originare.

Inocența întâlnirii reprimă plictisul,
dar o absoarbe mediul
prin acele componente care o reduc
până la epuizarea darurilor
pe care fiecare componentă le are.

Glasul păsărilor seduce până la margine.





(cateva dintre poemele aparute in revista Luceafarul, nr. 5, miercuri, 7 februarie, 2007)