dacă m-aș opri o singură clipă ar năvăli peste mine
toate instrumentele de tortură
eu
ucigașa de la miezul nopții și de la ora micului dejun
am intrat în lumea asta frumos răspândită pe ape
cu părul lung și încâlcit
mirosind a fum de țigară
îmi ascund lacrimile în ceașca de cafea
și-mi imaginez poeme vesele
*
știu că despărțirea asta va fi
minunată ca o deschidere de floare neagră
- nu vă supărați că am întârziat un minut -
nu mai am loc pe covorul zburător
consideră că m-ai ucis cu blândețe
*
o iubire plecând are ceva măreț în mișcări
ca un cal alb care bea dunărea
mă trezesc plutind
fragilă și gata mereu să mă risipesc într-un zâmbet
ademenită într-o iubire care nu se mai petrece nicăieri
*
timp roșu curge din pensulă
râd politicos la glumele celor din jur
îmi stăruie o întrebare vânătă
ca un câine ce trece la nesfârșit printr-un film
*
îmi umpli tot mai des drumul cu capcane
și de fiecare dată mușc din momeală
dau cep lunii să curgă argint viu peste gândurile mele
scutur mătrăguna cumpăr mesteceni citesc soarele pe litere ca un vifor negru căzut peste liliacul de seară
*
doi zarzări vin plutind prin aer
să-și scuture florile peste mine
*
mă întreb dacă eu care
mă întreb dacă nu
dacă în ceasul acesta nu
atunci niciodată