deasupra mea plutesc memorii
ieșite din trup odată cu placenta născătoare
de prunci abisali

e ceva bizar în sufletul ăsta
rezemat de prăbușirea ta
ca de o coloană strivită între două vieți

ce paternitate fecundă îți imprim
profetic
printre celelalte coliere de plumb
să o porți când războiul cu tine se încheie
și îți e necesară
o pământenire temeinică

sunt simplă ca o moarte pliată perfect
în zilele când lumea își visează
traversarea punților
după o nesfârșită rătăcire

voi rămâne
doar o insulă pentru exodul memoriilor