Priveste cum iubirea devine ciocanul
Ce inima mea o face farame…
Asculta cum plange durerea mai tare
Ca orice furtuna din lume…
Iubeste-ma e ultima-mi dorinta
Pornita din piept pur, divin;
Mai dulce viata nu este, viseaza
Si uita; iubirea-I venin…

Ascunde-ti privirea in vara si nori
Cuprinde minunea luminii;
Dar uita de mine si eu sa ating al durerii alin.
Credeam ca iubind voi ajunge la stele
Voi pune pe ele iubirea din ochi
Si marea de lacrimi sa fie cununa,
Atat? Doar atat? Da… atat…


Si te privesc… cu fruntea-nnourata…
Visand, sperand… ca azi lumina Lui
s-o umple…

si pari colos… gigant din alta lume…
si imi inspiri iubire si puteri.
Cand lumea iar se zbate legata in dureri
Tu pari ca nu simti asta
Nu iti pasa…
Tu ai o lume clara, minunata…
Si sunt uimita si plina de teama…
Cand ma gandesc la lumea ta, la tine…