aprindem felinarele
și privirile ard încet
și moliciunea trupurilor
transpare gri
revărsată pe perete
se împarte în două
a venit vremea
îmi curge sânge din nas
privesc tăcut atent
atâtea dâre curgătoare
sublimul ființei
ți se prelinge pe degete
în camera asta
trupul tău gol așteaptă
desfrânarea și
un descântec al meu
în rostirea paralitică
a simțurilor