izvor de nesecat...iubirea mea pentru tine
în aer i-un parfum de trandafiri
iubirea mea,
dragostea ta,
cântecul ce il aud,
ador ca să-l ascult
e cântecul nostru cântat de păsările din gradină
ecoul lui se-aude până-n cerurile prea 'nalte
în oaza-ncare nuferi albi îngână un refren,
te iau de mână și fugim pe iarba umedă și moale,
izvoarele susură ușor șoaptele tale dulci
și-n apa lină îmi spăl chipul,
apoi privesc în a apei oglindă
dar chipul tău în reflectarea apei nu-l zăresc
e o iluzie, doar un vis sau nu te mai găsesc, oh!
de ce-ai plecat fantazma mea iubită...?

mă-ntorc și totul pare-acum schimbat
aerul fără tine-mi pare greu să-l mai respir,
iar păsările nu mai cântă, au plecat
cerul cade peste mine, mă apasă
oaza a secat...nu mai există
iar iarba odată moale, acum s-a uscat
până și izvoarele suspină de-al tau dor...

nimic nu mai e la fel
oaza de iubire e acum...plină de tristețe.