ca să mă pot trezi dimineața din insomnie beau o cafea înmuiată de buzele tale și sorb din ochii copiilor noștri două câte două pastile de dragoste

ca să mă pot ridica în picioare fără să mai simt oboseala din tălpi, îmi cresc încă o mie de picioare și le spun copiilor că sunt miriapod

ca să pot înghiți țipetele pruncilor fără să-i îngân, îmi umplu sufletul cu cântece și cânt cu Tine în gând

ca să pot sorbi toate lacrimile care plouă prin mine, mă alungesc în pâlnie și gâlgâi pe pământul uscat, doară, doară o mai ieși ceva prin seceta asta

ca să nu mă încrunt seara de morocăneala obosită în voci, îmi închid ochii surâzănd viselor copile și calc pe clape de pian cu papucei de vânt