Un iepuraș pierdut

Iată un iepuraș stingher
Cumințel ca și un miel.
Lângă el căzut un morcovel
Acum câteva ore găsit de hoinărel.

-Iepuraș mic și plăpând
De cin' te temi de ești
În reci troiene ascuns?
-De al vulpii bot flămând!
Un glas subțirel și stins aud.
- Dar ai tăi părinți, ei oare
Nu plâng după tine?
Căci pe cer nu mai e soare.
-Dar mi-e frică să mă duc!
De frica vulpii tot mă usuc.
Ce să mai vorbesc atunci
De o neagră vietate
Și-o cumplită răutate
Ce prin pădure noaptea se perindă
Și mă sperie c-o grindă.
-O fi vreun bursucel năuc
Ce la miezul nopții singur cuc
S-o fi gândit să iasă la plimbare
Că doar e mai frumos ca în amiaza mare!
Hai acum spre casă să te duc
Și suflă-ți al tău mic năsuc.

Și porniră ei la drum
Un iepuraș pierdut și un urs brun,
Pe cărarea din pădure
Călăuziți de luna-mumă.
Când ajunseră cu bine
Se înalțau zorii unei alte zile.

-Iar de-acum ca bun rămas
Să îți dau un simplu sfat:
Nu te depărta nicicând
De al tău călduț cămin,
Și ascultă-mă pe mine
Că sunt mai batrân ca tine!