Te-am visat de-atâtea ori și te-am dorit,
Nu te-ai gândit la mine nici măcar un pic,
Umbrele noastre nu s-au mai întâlnit demult,
Chiar și așa simt că te iubesc mult, mult,
Dar în minte îmi dau seama ce s-a întâmplat,
Fără să te uiți înapoi ai plecat, m-ai uitat,
Aș vrea ca timpul să mă ia în zbor cu el,
Să pot uita de tot, să nu mai sufăr astfel,
Merit oare acest groaznic chin sufletesc,
Cu tine văd că nu mai pot nici să vorbesc,
Observ că sufletul ți s-a împietrit de tot,
Am suferință, lacrimi și regrete, nu mai pot,
Să vezi mai departe de tine nu ești în stare,
În minte îmi răsare întrebare după întrebare,
Răspunsurile nu le voi primi poate niciodată,
Rămân cu amintirile de când am iubit o fată,
Îți văd mereu chipul, visând în singurătate,
Rememorez cu drag și bucurie clipe minunate,
Þi-am promis cândva și iți mai repet și acum,
Ai fost, esti și vei fi în a mea inimă oricum.