ei da
gîndul scăpat ca din praștie
te caută
prin alte depărtări
ca o depresie

nici urmă de ecou
cînd vorbesc despre tine

firește
ceilalți mulți și profani
doar privesc

podul plin cu mere roșii și
voluptățile noastre animalice

tu
goală și lipsită de apărare
treci prin nările mele
ca o secreție scursă
din intestinul subțiat
al unui țipăt