Îi studiam figura adormită de madonă mortuară
și avea același rimel mefistofelic
ca atunci când am nimerit pe ploaia aia teribilă
undeva la capătul lumii
nu știam dacă e zi sau noapte iar
tu cu ochii de culoarea clorofilei îmi spuneai
detalii despre următorul asasinat monarhic

aveai vocea decupată
și foloseai aceleași gesturi criptice pe care le remarcasem
de atâtea ori înainte

mă striga cineva de pe celălalt mal
dar nu îl auzeam nu îl salutam
zâmbetul tău ca o halebardă mă hipnotiza
și-ți ziceam că o să vină o vreme când vom fi două bufnițe
paznici nocturni ai vreunui turn
sau doi lilieci în mantii negre
privindu-ne cu capul în jos
dar până atunci îți dăruiesc cicatricea de pe antebrațul meu stâng
ca amintire
sau altceva mai mult sau mai puțin complicat
minunat

și stăteam așa
față în față ca acum
între două statui sau două tuneluri
în noaptea grea ca o letargie

ca un sfinx îi păzeam somnul
îi urmăream sinuoasa linie din palmă
până în talpă