Lecția despre iubire/ Lecția despre cub (N*)

Se ia o bucată de inimă și se șlefuiește cu o daltă
Făcută din cuvinte până când sângele țâșnește
Pe fața ta, se crapă apoi în celule până se intoxică
Cu aerul și cu ochiul lui Homer, ce trecea mirat pe acolo

Se sărută de mii de ori până când iubirea iese prin vene
Și curge odată cu el, cu gura miresei, cu gura alteia
Ce rătăcea și ea în lecția despre iubire, cu gura ta
Și brusc se sparge cu-o piatră amară, sfioasă

Ce inimă perfectă ar fi fost aceasta, de n-ar fi avut colțul sfărâmat!