Mi-au crescut franjuri, lungi,
de ploaie.
Mi-am întors pardesiul umed, pe dos,
încâlcindu-mă-n mine,
în orbul strigând de pe marginea drumului.

Trec anii Ilarie și tu nu vrei să crești.
Þi-au crescut mâinile, picioarele,
umbra.

Schiturile nu mai primesc sihaștrii,
iar turturelele-și ouă iar,
ouăle-ntre cuiburi.

Murim Ilarie,
Eu, copilăria ta și cu mine.