tu stai de veghe lânga mine
tu stigmatul mi-l ferești
de ochiul ce pândește cu cruzime
cu catifea îl învelești

cu flori și umbre dantelate
născute din regrete și păcate

cu tot ce ai tu sterp și cristalin
vrei să pătrunzi în ego meu meschin
prea abisal și prăfuit
ce fredona nechibzuit
e prea târziu să-mi dai pastile
mi-e frica de aceste zile
să nu fiu un pustiu prin care trece
un vânt ce-mi fură catifeaua rece
cu care ai ănvelit stigmatul
ce a născut în noi păcatul...