Ghioceii primăverii...

Pe sub pământ ceva încet, încet trăsare
Dar ce-o fi oare?
Căci parcă timpul s-a oprit și tot în loc s-a pironit.
Și tot ce suflă și trăiește; uimit: scenariul urmărește...

E-un univers ce-abia acum la viață se trezește
Și iată...se zărește! Un ghiocel răsare...
Fir verde, crud, de iarbă;
Ce-n creștet mândru-și poartă
Vălul de-un alb mai pur c-al albastrului azur...

Parcă, îi stă în ciudă; frigului și gerului
Căci el falnic se înalță; ținut, dar: de-o rază...
A îndrăznit: a cutezat și-acum lumii-ntregi vestește:
"-A sosit! A venit a florilor crăiasă!
A apelor dulce-mpărăteasă,
A vieții scumpă mireasă: Domnișoara Primăvara!"

"-Dar...veniți, veniți! Vă veseliți: toți la viață vă treziți!"
Și în juru-i începură: să răsară
Surioare, frățiori: ai primăverii crainici vestitori!







{De 1 Martie, sincer: eu vă doresc,
S-aveți o primăvară verde și-nsorită,
În fiece clipă trăită...
Ellyu}