mucegaiul se așează pe corp în timp ce
gândurile ca un pluton de mecanici
se-aud
cad în găurile din piele
pielea străpunsă se prăbușește ca un etaj de tort

prin pelicula albă pe care scriu acest marș cu tălpile goale
sunt tot felul de șuruburi piulițe și chei

mecanicii se reped să muște din scule
fiți cuminți le spun doar ascultați cum mergem și ziua
va avea mâini și pentru ochii voștri închiși ca vaginul
unei iepe

primul tort de ziua mea de care-mi amintesc semăna cu un mecanism
reglat pentru a mă face să-l privesc și să nu las
pe nimeni să taie nici măcar o felie

o mie de calcule am făcut
chiar și-acum mintea mea de copil respiră privind
fructele uscate sub soare sunt doar bucăți dintr-un cadavru reparat
de memorie

există la un moment dat în noi o problemă de gravitație
care se desprinde încet până devine astru

și-atunci ce-ar mai fi de făcut dacă în curând frișca
glazura și cauciucul vor acoperi o mare parte din trecut
totul va fi perfect

o minge se va roti pe orbită