Deodată Raiul mi s-a ruinat
Strivit de ape rătăcind prin maluri
Îngerii-mi sortesc menirea jucând zaruri
În altarul sufletului neîmpăcat.

Biserica proptită-i de idealuri
Jucate de un clovn ce râsu-a uitat
Și urlă la poporul îngenunchiat
Că Domnul tot se zbate printre valuri.

Eu zac plesnită de aripă de înger
Și încerc s-adun bucăți de paradis
Lipindu-le să îmi fac o altă casă

Dar de sus m-a trosnit un negru fulger
Voind să-mi lumineze ce-mi era scris:
Privirea-ți crudă să scap nu mă lasă.