Lumina, untdelemnul serii de unde în chip tainic
Duhul cheamă dintre peceți și cărți deschise
Cu vocea sângerândă liniști cu ape repezi
Înveșmântă efigii reci, piedestaluri.

Se vor deschide ca doi fluturi ferestre-n cortul
Unde șade cu nesecate îngândurări de piatră
Atârnătoare la gât și necunoștință
Murmurând noime desfrunzite- îi citesc de pe buze
Limbajele revărsate, grauri în colburi de aur.

Cel cumpănit în gesturi, cu palmele cuiburi și țărmi
Care au înlăturat piedici prin stăruință
Ce să mai aștepte?
Crengile au fluturat rodul-
Faptele vii și imensa îngăduință.