din acestă retragere grăbită se oprea la întâmplare
să mai simt
cum fac paranteze în viața mea
ca și cum ar fi trebuit să beau apă
la răstimpuri
încet cu înghițituri mici așa cum scrie la carte

un nebun sare la cealaltă culoare a sufletului
izbindu-se de geamuri
deșteptat între atâtea fețe de oameni
țări penibile

rosături albe obosite
împing
sufocarea
patul s-a închis într-un târziu
ca apele noaptea
dumnezeu schimbă tonul
întoarce aerul cu spatele la mine

de sus
se întinde
singurătatea
groaza
delicioasă perversitate


aici casa e o replică a corpului nostru