ce vezi tu soartă crudă-n mine

de te apleci asupra mea cu naz

vreun autist

sau poate egoist

sau vreun contemplativ naiv

care prin cețuri deseori

nu face altceva

decât să caște gura?

te rog primește clipa-mi de răgaz

se-ntreabă ochii pe-ațipite

ce număr port eu la bocanci

sunt mari

sunt poate grei

ce voi purta nu știe oarecine

sau poate numai rupți și tari

de-ale umblatului tiviri

sau poate sunt mai înțelepți

decât o slovă în citire?

zâmbiți voi oameni plini

de munți de energie

de poate sănătate și alai

zâmbiți la crusta mea de sărăcire

și hohotiți la mersul meu nesigur

și chiar și tu iubito căutai

motiv de râs pe lângă mine?

ce bucurie tainică îmi faci

să-ți văd iar zâmbetul aici

tu soartă ca într-o ghicire azi

să altoiesc priviri peste privire

mă rog să nu-mi mai dai răgaz

cine sunt eu? mă-ntreb

dacă să știu aș vrea

în halda din steril de lângă mine

e-atât de multă piatră grea

în clipa iarăși de răgaz

mă mir să știu vreodată cine