Trecui din nou, bădie Constantine,
Stau așezat la masa-ți și șoptesc;
Auzi ceva din trecerea-mi prin tine?
Mă vezi cum mă tot pierd și regăsesc?

E târg și frig în Târg, bădie...
Îmi iartă dinții rupți lângă Sărut,
Săpam mormânt Măiestrei, s-apoi mie,
Și domnișoarei cu sprânceni de lut.

E goală masa, bade Constantine
Nu-i nimeni să s-așeze la prânzit;
Doar mămăliga rece și cu mine
Ș-un ou mai vechi și necioplit.

Mă iartă bade că n-am dat pomană
Ologului șirag de nesfârșit,
Din pieptu-mi doar un loc de rană
Ș-un neam sub nouri, răstignit.