A fost odată...un început...ca niciodată...
Dacă nu ar mai fi fost....nu am avea acum de ce vorbi....
A fost a LUI durere,
Când s-a trezit fără căldură
Și mut și surd...aproape orb...

Când s-a trezit,
El singur s-a găsit și tare mult...bălăcărit (a mai vorbit)...
De-a LUI conștiință, de-a lui SINE!...
Și mai ales înlăcrimat de tot ce-i în jur
Și-l înconjoară....
Cu a lor liniște îl omoară....
Pe EL...ce încă n-a creat!!!

Atunci când tânăr EL a fost...
Credul și fără de putere...a suferit!!!
A fost odată!!!...
Când a descoperit acel DAR...harul citirii nevoite...
Apoi, EL, suferind...și-a zis: Lumină ca să fie!!!...
Și ochii umezi...plini de lacrimi,
Sub pleoape s-au ascuns....lumina să n-o vadă.

Și tremura....și suferea...
CUVÂNT nu exista...!!!
Căldură s-a făcut...!!!
Atunci când focul, aprins din...mai știi ce...
S-a așezat să fie....cel MÃR DE FOC.....
Când RAI....când IAD...

Acum doar.....SOARE...!!!!!!
A început ...apoi...cu frică EL să umble.....
Nimeni n-a fost...
Și a găsit CUVÂNTUL!!!