„ Infumuratii”

Ce mai oameni ce mai lume
Întîlnesc eu zi de zi
Nu înțeleg ei bancuri, glume
Sau orice na-ș povesti.

Și nu-mi plac persoane care
Se socot mai sus ca mine
Se țin mai superioare
Parcă au sînge rece în vene.

Și cînd vezi destul de bine
Pentru acesta n-au motiv
Realizezi tu pentru sine
Că nimic n-au la activ.

Nu le este buzunarul
Cu bancnote îmbîcșit
Nu o fac ei pe avarul
Cheltuind fără sfărșit.

Nu-s feciori ei de miniștri
Prim-miniștri, președinți
Savanți sau oameni iluștri
Principese sau chiar prinți.

Ei dar dumnezeu cu ei
De le place fie așa
Portul lor de obicei
Nu m-ar slăbi s-au îngrășa.

Eu cu ei nu am nimica
De împărțit sau de schimbat
Nu mă iau cu bumbonica
Cu o vorbă de lăudat.

Mă fersc de așa oameni
Nu îmi plac și nu-i stimez
Nu merită nu sunt demni
Să îi rabd să-i agreez.