HoÈ› de inimi




Te-am prins! Iar vrei să fugi cu gândul meu,
Să mi-l ascunzi în zări, departe!
Te-am văzut când ai vrut
Să-mi bagi visele în buzunar și să fugi cu ele…
Și-acum mă-ntreb, cum ar fi putut noaptea
Să se mai odihnească
Fără visele mele …

Iar vrei s-arunci pământuri peste mine
Și să mă lași singură în rece și umed
Dar luna nu o să te lase să mă uiți
Fiindcă mi-a promis că n-o va face!
Iar eu mă încred în lună
Mai mult decât în oameni…

Pe boabe de nisip îți scriu blestemul
Și le împrăștii ca să știe păsările
Că nu ești demn de iubirea mea…
Tu ești un hoț…al liniștii mele!
Și-mi amintesc de ochii tăi
Ce m-au mințit atât de mult!

Din cauza ta o să îmi pun lacăt la suflet
Și cheia o să o ascund între stele
Căci doar un visător ar putea
Să o găsească și să îmi descuie dragostea…
Dar până atunci, tu, hoț de inimi
O să rămâi tot acolo…înăuntru…
Să îmi mănânci visele!