când tac
strâng între pleoape
perdele de lacrimi
-dantelării transparente
în ferestrele ochilor,
bine ascunse-

când tac
în culori nevorbite
îmi agăț sentimentele
potrivindu-le intensitatea
-să se asemene între ele
și să nu doară când le străbate lumina-

când tac
din cer curg ploile mute
-râuri care nu vor clipoci
niciodată-