după cateva ore de somn
momentele de confuzie te depun la linia de start
acolo unde creierul pulsează pe un tempo scăzut
descoperă napalmul din cafea

plămânii cresc in piept și adună din jur plaga amară
a zilelor în care nu ai tras jaluzele
nu ai deschis fereastra
zilele in care ai fi pledat vinovat
dacă primeai sentința cu moartea

ochii plini de nisip evită lumina
nu vor să stie că
întreaga casă se holbează la ei
în semiașteptare
doar întunericul te ignoră

îți rulezi tremurând încă o țigară

îți lași trupul să se cadă amorțit peste podele
nu te grăbești nicăieri
mai ai încă o zi înainte
o zi întreagă prin care să rătăcesti spre nicăieri

tu și câinele tău negru din inimă