Însingurat și-nfrigurat privesc la ceas cum trece
În fața recii rațiuni omul capul să și-l plece!
Iar în fața dragostei să rămână mult mai rece,
Să-și închidă ușa sufletului și să și-o ferece.

De va voi însă cineva să îmble și să o deschidă
Amarnică va fi încercarea ei și chiar stupidă,
Chiar dacă ea va fi curată și timidă,
Căci acea poartă este și va fi și mai solidă.

.......................................................

Într-un final, la fel ca la-nceput am ajuns,
Însingurat și-nfrigurat, în fața recii rațiuni supus
În fața amorului indiferent și sarcastic de nespus,
Inima și-a încetat a sa dublă activitate, a apus!