revin spre mamă
cu genunchii putreziți
port tocuri și pălărie țigănească –
colții din plete
“aparentizează” o lume stearpă
cu toate sfâșieturile –
un mimetism vegetal
colorat în neo-verticalitate

revin acasă
cu ochii închiși
evadând dintr-un sclavagism rutinat –
port ie
și un toiag din vechiul testament

îmi sărută mâna
aprinde candela
și lasă un caffe-concert
să jelească