Se împrăștiaseră visele și eu eram acolo să le prind.
și nu era mai multă iarnă decât acum.
lumina deja alerga printre copaci, de la vârful copacului până la vârful picioarelor tale.
și nu era nici mai puțină toamnă ca acum.
lumina nu îngheța sub cer.
tot se mai rostogolea pe lângă glezne de copac împăturit în lumină....
și nu făcea discriminări de lumină, lumina.
îi pipăia pe lângă tâmple pe toți copacii la fel și pe toate luminile le lumina până la derută...iar luminile nu erau toate la fel...lumina știa asta și nu-I păsa.

Nu este mai puțină toamnă decât atunci și parcă nici mai multă iarnă nu e.
visele nu îngheață sub căciulă.
Ce-I pasă iernii că am fost acolo când s-au răsturnat visele...înaintea toamnei?

Prinsesem visele și le-am dat drumul doar ca să aflu pe care lumină o vor alege.
...să știu,oare mă vor culege dintre sus și jos,dintre cer și pământ?....