invoc picăturile
în cele patru colțuri forța se acumulează
spasm
o siluetă abia perceptibilă îți scuipă în față coji de semințe
sau, s-ar putea să fie doar vântul

lumânările afumă lumina
în biserică decapitarea a fost răsturnată demult...

ne place să credem oglinda
privirile străpung straturi
încercăm să ne mângâiem în ceilalți
întotdeauna cu mânuși groase,
de uz general...

inima,
a fost trecută la “și altele”
trăim!
un hobby perfect pentru un sfârșit de săptămână
bucățile de carne sfârâie amestecându-se cu sufletele
mai trebuie puțin muștar
avem nevoie de copii născuți din piper și curry

tablourile ascund înjurături
imortalizăm ceea ce vrem să distrugem
timpul răpește zâmbetele
pe măsură ce orașul se luminează și sângele se-ncheagă
lacrimi amestecate în șampanie
băncile ar trebui doborâte

ce păcat că există întotdeauna un mâine,
poate că oamenii ar trăi altfel în ultimele 24 de ore ale vieții lor
sau poate că nu...

vreau să mă mai sinucid încă o dată în seara asta
chelner, un pepsi te rog, și vezi să fie light!