O urmă plăcută
ai uitat să iai
când pleci,
iar ea nu mă uită,
ea urma-mi trezește,
ea mă-ncălzește,
în nopțile reci
cu amintiri plăcute.

O urmă de Tine
tot calcă piciorul,
dar nu se mai duce,
nu vrea să se ducă,
el urma în lanțuri
o ține,-
el dorul.

Dar urma ceea,
urma aceea
atât mie de dragă,
că vreau s-o păzesc.
Iar când mă apropii,
de ea mă apropii
ea cade strivită,
de n-o regăsesc.

Dar urma aceea
palpită,
palpită
în colbul căii,
apoi ca un foc
se înalță,
se înalță
o se vă a luminii
din imima
acelui loc.

Urma luminii,
tot prinde contururi
în inima mea.
Urma acea
de când
am văzut-o,
simp că mi-e dragă
și n-o pot uita!

3 martie 2007