eu nu deschid fereastra

au început să crească ierburi sălbatice
insinuate fără spărtură prin platoșa aceasta
turnată între noi dintr-un singur expir

îți amintești sticlarul de miercuri
purta fețele tăbăcite ale trecătorilor neatenți
reconstruia lumea din sfere fierbinți
plămânii lui erau roșii plămânii lui erau tineri

copacii îi șerpuiau seduși umbrele
uitând că în decupajul de zid din casa aceea
niciun anotimp nu apucă să lase marcaje

tu nu deschide fereastra

răsucește doar rama acestui tablou prea strâmt
pentru creșterea noastră ca un cadran solar fără ac
și vinde indulgențe iubirilor în-chipuite



astăzi mânuiesc roata expunerii de-a lungul tău

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.